M-am mutat in Toronto acum 4 ani. Inca imi aduc aminte de starea de confuzie pe care am avut-o zile in sir dupa ce am aterizat la aeroportul Pearson; imi aduc aminte de socul cultural pe care l-am avut in prima perioada petrecuta in Toronto; imi aduc aminte cum totul mi s-a parut diferit fata de ce lasasem in urma, pe malul stang al Atlanticului; imi aduc aminte cat de speriata eram de faptul ca totul in jurul meu era necunoscut si nefamiliar; si imi aduc aminte cat de asaltata ma simteam de volumul enorm de informatii cu care eram bombardata din toate partile.
Au trecut primele zile, apoi primele saptamani, apoi si primele luni. Intre timp mi-am revenit din buleversarea diferentei mari de fus orar si din confuzia de la inceput, si incetul cu incetul am inceput sa vad peisajul din jurul meu cu ochi mai clari. Am inceput sa ma orientez in spatiu, sa cunosc orasul, sa vizitez diverse locuri, sa ma familiarizez cu noul meu stil de viata caruia urma sa ma adaptez. Am inceput sa descopar diferentele dintre Toronto si Europa, dintre noua si vechea mea viata. Inregistram totul in mintea mea, si faceam comparatii cu Romania, pana cand mi-am dat seama ca n-are rost sa mai compar nimic cu Romania, pentru ca oricum nimic nu este la fel ca acasa; si cand am incetat sa compar tot ce se petrecea in jurul meu cu ce lasasem pe partea cealalta a oceanului, am inceput sa le iau ca atare.
La mai putin de o luna petrecuta in Toronto am invatat transportul public. Am invatat traseiele metroului, autobuzelor, tramvaielor. Am invatat harta orasului, care este un accesoriu de nelipsit pentru noii canadieni, si care la inceput se afla in poseta mea tot timpul, alaturi de chei, telefon mobil si portofel. Am invatat in curand felul in care este structurat orasul, cu strazile paralele si perpendiculare, de la Nord la Sud si de la Vest la Est. Harta Toronto-ului arata ca o foaie de caiet de matematica, dar cu patratelele mari. Mi-am dat seama ca este foarte usor sa te orientezi intr-un oras cu o asemenea infrastructura. Nici pe departe haosul strazilor intortocheate din Bucuresti sau alte orase europene. Este imposibil sa te ratacesti la Toronto. Si foarte curand mi-am dat seama cat de mult imi place acest lucru.
Imi place ca sunt multe spatii verzi la Toronto. Canadienii nu se zgarcesc la amenajarea si intretinerea spatiilor verzi in metropole. Aici se gasesc parcuri mai mici si mai mari, pentru toate gusturile. A, si am inceput sa vorbesc despre parcuri si despre spatii verzi deoarece am vrut de fapt sa ajung la animalele care se gasesc la Toronto, in habitatul lor natural. Cine a spus ca poti vedea animale salbatice numai in lumea salbatica sau la Zoo? Se intalnesc si in spatii civilizate. Suntem concitadini cu veverite, gaste salbatice, ratoni, sconcsi. Veveritele in Canada sunt ca vrabiile in Romania – le vezi peste tot, nu le este frica de prezenta umana, se urca pe balcoane, iar daca lasi usa deschisa de la balcon, iti intra si in casa. Gastele salbatice sunt un simbol national canadian si sunt protejate de lege. Li se mai zice loonies, si le vezi nu numai prin parcurile din oras si in spatiile verzi din fata cladirilor, dar si pe moneda de $1. Iar atunci cand un card de gaste cu pui traverseaza strada, masinile opresc si traficul nu se misca din loc pana cand gastele si puii lor nu au traversat in siguranta. Ratonii sunt ceva mai “solitari” si mai retrasi, nu se trag de sireturi cu oamenii asa cum fac veveritele, dar ii mai vezi pe ici pe colo. Au niste mutrite foarte haioase si chiar ii gasesc simpatici, dar devin agresivi daca se simt amenintati. Sconcsii sunt o mostenire a canadienilor pe care acestia din urma sunt nevoiti sa o tolereze. Trebuie sa convietuim si cu ei, n-avem ce face. Atata timp cat nu esti atins de “arma” sconcsului, esti bine. Dar daca doamne fereste ai avut o intalnire in privat cu Mr. Sconcs… nu te mai speli de mirosul lui o luna, la propriu!
Ma fascineaza diversitatea umana din Canada. Multi numesc Toronto cel mai divers oras din lume. Aici intalnesti nationalitati si rase din toate colturile lumii. Cand locuiam in Romania, nici nu constientizam cat de diferiti sunt oamenii din lumea intreaga. But yes, we people are very different.
Si multe alte lucruri pe care le-am descoperit cu timpul aici in Toronto, pe care le gasesc foarte “civilizate” si care ma fac sa ma simt fericita ca am privilegiul sa ma bucur de aceste lucruri aici, in aceasta parte a lumii. In fiecare zi inveti ceva nou in acest oras, dar si despre acest oras. Toronto a devenit casa mea, caminul meu, familia mea. Obisnuiam sa impartasesc cu prieteneii mei de aici: “Iubesc Toronto, iubesc orasul asta pana la personificare”. Si unul din prieteni glumea: “Da’ cine-i tipu’ asta Toronto?” Oh, that’s a really nice guy, and I love him". Odata ce vii aici, fie in vizita, fie in vacanta, fie sa-ti construiesti un nou camin, este imposibil sa nu te indragostesti de acest oras.