M-am mutat in Canada acum 4 ani. Primul meu job din Toronto a fost la un supermarket, un job de casier, pe care l-am obtinut la o luna de cand am venit in America de Nord. Era genul de joburi carora aici li se spune joburi de supravietuire, adica joburi mai accesibile noilor veniti in Canada, joburi unde nu ai nevoie de recomandari, sau de experienta si pregatire profesionala obtinute in Canada.
Sa va povestesc putin despre prima mea experienta profesionala din Canada. Fiind la inceput de drum, si stiind dinainte regulile societatii canadiene, eram constienta ca n-are rost sa pierd timpul cu CV-uri trimise pe la zgarie-norii din downtown Toronto (nu ca nu mi-ar fi placut sa incep un job in unul din acestea). Eram realista in legatura cu perspectivele pe care le aveam atunci, cand inca nici nu apucasem sa invat bine orasul in care tocmai ma mutasem. Asa ca am inceput sa explorez un segment al pietii muncii din Toronto accesibil noilor canadieni, asa cum eram si eu atunci. Se intampla in aprilie 2006. Primul pas pentru a obtine in job in Toronto a fost trimiterea CV-ului la companii din domeniul retail – magazine, mall-uri, supermarketuri. Cel mai mult m-ar fi incantat sa ma angajez intr-un mall, un magazin de haine sau un magazin de cosmetice. Daca tot trebuia sa o iau de la zero, si daca tot eram in postura sa trec prin etapa “jobului sub pregatirea mea”, cel putin imi doream sa fac un lucru care sa imi placa, unde sa-mi desfasor pasiunea pentru moda.
Una din strategiile de a obtine un job in acest domeniu pe care le-am aplicat a fost o vizita la unul din marile mall-uri din Toronto, Yorkdale Mall. Inarmata cu o duzina de CV-uri, am intrat la fiecare magazin din mall unde am vazut anuntul “Angajam”. Am aplicat la Zara, Mango, Tommy Hilfiger, Suzy Shier, si la alte buticuri. Ceream sa vorbesc cu managerii magazinelor, le inmanam CV-ul, le spuneam cateva cuvinte despre mine, le raspundeam la intrebari, si primeam promisiunea ca CV-ul meu va fi revizuit si voi primi un telefon in cazul in care se va lua o decizie in legatura cu aplicatia mea. Unii dintre managerii cu care am vorbit ma intrebau si de recomandari, si atunci mi-am dat seama ca uite dom’le, in Canada cateodata ai nevoie de recomandari ca sa obtii chiar si un job de supravietuire. Dezavantajul meu era ca nu aveam recomandari profesionale canadiene de nici un fel, avand in vedere ca ma aflam in Toronto de mai putin de o luna si nu cunosteam pe nimeni care ar fi putut sa ma recomande pentru un asemenea job (sau pentru oricare alt job), iar recomandarile personale din partea prietenilor nu erau luate in consideratie. Imi aduc aminte ca atunci cand am aplicat la Tommy Hilfiger, managera magazinului m-a intrebat iarasi de recomandari. I-am oferit recomandari profesionale din Romania, pe care dansa le-a refuzat politicos. Am plecat de la Tommy cu aceeasi promisiune ca CV-ul meu fa vi revizuit si eventual voi fi sunata. Ceea ce nu s-a intamplat.
Au trecut mai multe zile, si nu am primit nici macar un singur telefon de la Yorkdale Mall pentru a fi invitata la interviu. A fost o dezamagire, dar nu am fost descurajata, ci am continuat sa trimit CV-uri pentru alte joburi. Prietenii mei cu mai multa experienta in Canada mi-au spus ca motivul pentru care nu am fost sunata de nimeni de la acel mall era ca mi-am mentionat si studiile superioare pe CV, iar angajatorii din acest domeniu prefera oameni fara studii, care nu si-ar da demisia dupa 2 luni pentru un job la un nivel mai inalt, potrivit unei persoane cu studii superioare. In cazul in care m-as fi angajat la acel mall, nu intentionam neaparat sa-mi dau demisia dupa doar doua luni, dar asta nu m-a ajutat sa-mi gasesc un job acolo. Poate ca prietenii mei aveau dreptate, si intr-adevar acesta a fost motivul pentru care nu am fost chemata la nici un interviu la Yorkdale Mall, dar n-am avut ocazia sa aflu daca intr-adevar asa a fost. Am decis totusi sa nu elimin rubrica studiilor din CV-ul meu pentru a aplica in continuare la alte joburi, deoarece nu aveam experienta profesionala canadiana cu care sa fi putut inlocui diploma de licenta pe CV-ul meu.
Urmau sarbatorile de Paste din acel an, si am mers la cumparaturi la unul din supermarket-urile din Toronto. Am vazut si acolo anuntul “Angajam”, si mi-am zis sa imi incerc norocul si aici, daca tot ma aflam la fata locului. Am lasat o aplicatie pentru job, si in urmatoarea jumatate de ora am fost sunata pentru a fi chemata la interviu. In ziua stabilita am avut interviul la supermarket, iar o saptamana mai tarziu am fost sunata din nou, de data aceasta pentru a mi se oferi un job de casier, pe care l-am acceptat. Nu era tocmai un job in domeniul modei, dar totusi am considerat sa-l accept, decat sa mai caut la alte mall-uri, unde nu mi-ar fi acceptat nimeni referintele romanesti.
Am inceput jobul la supermarket la o luna dupa ce am venit la Toronto. Eram foarte incantata de prospectul inceperii unui job nou, mai ales ca s-a intamplat atat de repede. Si culmea, de data aceasta nu am avut nevoie de recomandari, si nu s-a speriat nimeni de studiile mele superioare. Tocmai lasasem in urma 6 ani de invatamant in Romania, asa ca jobul meu la supermarket a fost o schimbare binevenita. Ceea ce m-a incantat cel mai mult la noul meu job a fost elementul schimbarii si al noutatii. Chiar m-am simtit bine “sa schimb mediul”, si nu imi faceam probleme ca deocamdata trebuie sa fac un job sub pregatirea mea. Eram optimista in legatura cu viitorul meu in Canada, si imi spuneam ca toate se vor intampla la timpul lor, inclusiv evolutia mea profesionala. Era doar o etapa, pe care o voi fi depasit la momentul potrivit. Imi aduc aminte si acum de primele zile de la supermarket. Mergeam de placere la noua mea slujba, si nu mi-a displacut sa invat o noua meserie. Chiar era fun sa scanez produsele la casa.
Dar in schimb, nu era un job unde sa experimentezi din punctul de vedere al modei. La supermarket trebuia sa port o uniforma, bluza si pantaloni verzi. Nu prea puteam sa-mi etalez garderoba, decat dimineata cand incepeam programul si seara cand ma schimbam de uniforma. Cu toate astea, garderoba mea nu a trecut neobservata. Colegele au inceput sa-mi admire unele din piesele mele vestimentare, si se aratau dezamagite ca acestea au fost procurate in Romania si nu in Canada. Avand in vedere ca ma aflam in Toronto de mai putin de 2 luni, inca nu apucasem sa fac prea mult shopping canadian, si inca purtam hainele pe care le adusesem cu mine in valiza din Romania. De exemplu, imi aduc aminte ca o colega italianca m-a intrebat de unde mi-am luat o anumita geaca alba de primavara – din Romania sau Canada? I-am raspuns ca din Romania, iar dansa mi-a spus cu o usoara dezamagire in glas: “Toate lucrurile faine sunt in Europa, aici in America de Nord nu gasesti nimic dragut”. Dar sa stiti ca nu este chiar asa. Este adevarat ca unii europeni au resentimentul ca moda din America de Nord este ceva mai “modesta” in ale stilului decat cea europeana, dar va asigur ca nu este asa, cum in curand dupa aceea am avut si eu ocazia sa ma conving. Oferta vestimentara din Toronto este foarte bogata, in masura sa satisfaca pana si cele mai pretentioase gusturi; iar preturile sunt pentru toate buzunarele. Revenind la jobul meu de la supermarket, mi-au fost admirate si multe alte tinute in decursul perioadei cat am lucrat acolo. O alta colega filipineza m-a intrebat odata: “Bluza asta e tot din Romania, nu-i asa?” Iar mai tarziu mi-a spus ca acea bluza ii place cel mai mult si este preferata ei dintre toate pe care le port. Bineinteles ca ma simteam flatata de fiecare data cand primeam un asemenea compliment, care imi scotea in evidenta “my sense of fashion”.
Am lucrat la supermarket timp de 6 luni, dupa care am considerat ca este timpul sa avansez profesional, si mi-am schimbat jobul. Am inceput sa lucrez in finante, si primul meu job din acest domeniu a fost la o banca din downtown Toronto. Finantele din Toronto sunt un domeniu in care lumea se imbraca la 4 ace. In sfarsit, aveam un job unde puteam sa-mi valorific garderoba. Codul vestimentar de la banca unde m-am angajat era office, bineinteles, ca si in oricare alta companie de profil. In prima saptamana de la banca am aruncat un ochi in garderoba mea, si am constatat ca va trebui sa o mai reinnoiesc. Asa ca am facut o vizita la mall, si in urma unei ture de shopping m-am ales cu mai multe sacouri si tinute office. A venit momentul sa-mi scot la iveala bluzele elegante, costumele business, fustele pana la genunchi, pantalonii la dunga, pantofii si cizmele cu toc. Se apropiau si sarbatorile, si am fost prezenti cu totii la petrecerea de Craciun a companiei, la un restaurant select din downtown Toronto, unde tinuta obligatorie a fost black & white smart casual attire, si unde toata lumea a venit care mai de care mai eleganta, iar distractia a fost pe cinste.
Urmatorul meu job din finante a fost la o companie de fonduri mutuale din centrul Toronto-ului. Vestimentatia business era obligatorie si aici bineinteles, ba chiar cu reguli ceva mai stricte decat la banca unde lucrasem anterior. DON’T-urile de aici erau bluzele si topurile cu bretele, tricourile, fustele mai scurte de nivelul genunchilor, incaltamintea sport, slapii, balerinii, blugii (decat vinerea, cand aveam Casual Friday la pretul de $2), outfit-urile de piele. Dar regulile stricte de aici nu m-au facut nicidecum sa ma simt incorsetata, ba din contra, ma simteam cat se poate de in elementul meu cu aceste reguli vestimentare. Tinutele office, sacourile si pantofii cu toc erau pentru mine la ordinea zilei. Am participat si aici la petrecerea de Craciun a companiei, iar codul vestimentar de la petrecere a fost business attire, si nu smart casual attire, asa cum fusese la banca unde am lucrat cu un an inainte. Petrecerea a avut loc la cel mai mare hotel din Toronto, si s-a dovedit a fi un eveniment destul de formal. Toata lumea a venit la costume office, nici macar in rochii elegante, cum te-ai gandi ca te-ai imbraca pentru o petrecere. Mai mult s-a discutat (business, nu va indoiti), decat s-a dansat, de aceea spuneam ca evenimentul a fost foarte formal. Caracterul formal al petrecerii a fost rezultatul tinutei formale care a fost adoptata la aceasta petrecere. Cum ai putea sa dansezi la costum si cravata? Dar in schimb, pentru mine a fost o ocazie perfecta de a-mi etala unul din costumele mele preferate din garderoba.
Actualul meu job este la o companie de consultanta financiara, tot in centrul Toronto-ului. Respect aceleasi reguli vestimentare ca si la joburile mele anterioare din finante. Este un domeniu in care ma pot desfasura (aproape) in voie, in ceea ce priveste garderoba si tinutele pe care le adopt, si acest lucru ma coafeaza perfect.