Tocmai s-a incheiat Campionatul Mondial de Fotbal South Africa 2010. Nu sunt o mare amatoare de fotbal sau de sporturi in general, dar imi place sa urmaresc la TV campionatele europene si mondiale de fotbal, precum si jocurile olimpice. In acest campionat am tinut cu Spania. Fotbalistul meu preferat, Fernando Torres, este spaniol, motiv pentru care am tinut cu echipa sa nationala. Avand in vedere ca Romania nu a reusit sa se califice pentru Campionatul Mondial 2010, si nici Canada nu participa la campionate de fotbal, m-am simtit usurata sa tin cu echipa nationala a fotbalistului meu favorit.
Spania a avut o evolutie cel putin curioasa in istoria fotbalului din ultimii 100 de ani. Acum 2 ani, in Campionatul European din 2008, a castigat cupa europeana invingand in finala echipa Germaniei. A fost detinatoarea cupei europene pentru a doua oara, dupa 44 ani de la Campionatul European 1964. Fernando Torres a fost cel care a adus cupa europeana echipei Spaniei in 2008, marcand golul decisiv in meciul final contra Germaniei.
Si acum, la Campionatul Mondial din Africa de Sud, performanta Spaniei a fost la fel de plina de surprize. Este prima echipa din istoria Cupei Mondiale de fotbal care a pierdut meciul de grupe, dar care a mers mai departe in campionat pana in finala, castigand cupa.
N-am urmarit campionatul de la inceput, si nici nu m-am uitat la toate meciurile. Dar am urmarit evolutia Spaniei in campionat – Spania versus Portugalia, apoi Spania versus Paraguay in sferturi, apoi Spania versus Germania in semi-finala, si in sfarsit Spania versus Olanda in finala. Nici una din aceste victorii ale Spaniei nu a fost usoara. Si totusi, au ajuns in varf, castigand cupa. In timp ce urmaream fiecare din aceste meciuri, saream de pe canapea de fiecare data cand spaniolii aveau oportunitatea de a da gol, sau cand erau momente tensionate in timpul meciurilor. Ultimele 2 meciuri mai ales, cel din semi-finala si finala, au fost foarte tensionate. Fernando Torres, cel care castigat cupa europeana pentru spanioli in 2008, a fost numit atunci cel mai bun fotbalist al anului. Dar in acest campionat mondial El Nino nu a mai fost la fel de in forma ca acum 2 ani. Cand a inceput campionatul, nici nu ma indoiam ca Fernando Torres va marca cel putin cate un gol in fiecare meci pentru Spania, dar nu a fost asa. Spre dezamagirea multora din lumea fotbalului, nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor in acest campionat mondial. Unul din motive ar fi ca a suferit o interventie chirurgicala la genunchi acum cateva luni, in urma careia inca nu s-ar fi recuperat in intregime. In meciul contra Portugaliei, precum si in meciul din sferturi contra Paraguay, a fost inlocuit cu o rezerva in timpul jocului; iar in semi-finala si finala nici macar nu a intrat pe teren de la inceputul meciului, ci a stat pe banca de rezerva pentru a inlocui alti jucatori in timpul celor doua meciuri decisive.
Dar lipsa lui Fernando Torres de pe terenul de fotbal in acest campionat nu i-a impiedicat pe spanioli sa castige cupa mondiala. Inainte de semi-finala cu Germania, aveam emotii pentru Spania, caci urmau sa joace contra unei echipe puternice care literalmente si-a distrus adversarii din etapele anterioare ale campionatului, marcandu-le cate 4 goluri in poarta. Dar in acelasi timp, ma gandeam ca totusi Spania are sanse reale sa-i bata pe nemti si sa mearga mai departe in finala. Nemtii nu uitaseara ca Spania i-a batut in finala din 2008. In afara de aceasta, Spania avea o aparare de exceptie in persoana portarului Iker Casillas, care literalmente a salvat echipa iberica in multe momente de criza din timpul campionatului, si despre care comentatorii sportivi de la campionat spuneau ca “este probabil cel mai bun portar din lume”. Si intuitia nu m-a inselat – desi Germania a marcat si cate 4 goluri altor echipe adverse in timpul acestui campionat, nu a castigat semi-finala contra Spaniei (nici macar nu le-a dat vreun gol spaniolilor).
Pe 11 iulie, duminica, a avut loc finala dintre Olanda si Spania. Festivitatea de incheiere a campionatului a precedat meciul final. Inainte de inceperea meciului, cupa mondiala a fost adusa pe teren intr-un case Louis Vuitton. A fost cel mai tensionat meci din tot campionatul. La incheierea celor 2 reprize, dupa 90 minute de joc plus prelungiri, nici un gol nu a fost marcat. Au urmat alte 2 reprize a cate 15 minute fiecare, timp in care spectatori din lumea intreaga asteptau cu sufletul la gura sa vada cine va fi campionul mondial. Andres Iniesta a fost cel care a dat golul decisiv in poarta olandezilor, in minutul 116 (dupa ce mingea i-a fost pasata de catre Fernando Torres), aducand astfel cupa mondiala echipei Spaniei.
Presedintele FIFA si presedintele Africii de Sud au inmanat medaliile, precum si cupa mondiala, echipei Spaniei. Portarul Iker Casillas a fost cel care a primit cupa. Dupa meci, am vazut imagini din Toronto, Madrid si Amsterdam, unde miile de sustinatori ai celor 2 echipe urmarisera meciul cu sufletul la gura. Daca madrilenii si spaniolii din Toronto erau in extaz, olandezii erau dezamagiti si in tacere (nu-i condamn). Si daca Spania este campioana mondiala pentru prima oara, Olanda pierde cupa in finala pentru a treia oara.
Paul, caracatita din Germania, a pronosticat cu precizie resultatul fiecarui meci din acest campionat, inclusiv rezultatul finalei dintre Spania si Olanda cand a pronosticat victoria Spaniei.
In timpul acestui campionat ma gandeam cu amaraciune ca o tara africana ne-a luat-o inainte la organizarea unor evenimente sportive internationale precum campionatul mondial de fotbal. Romania, o tara membra a Uniunii Europene, nu este in stare sa gazduiasca jocuri olimpice sau campionate de fotbal, pe cand Africa de Sud a fost in stare sa faca acest lucru. Mai mult de atat, Romania nici macar nu reuseste sa se califice la majoritatea campionatelor mondiale sau europene de fotbal. Expresia “Fotbalul romanesc nu mai este ce-a fost” a devenit deja un cliseu. Era fotbalului romanesc s-a incheiat odata cu iesirea lui Gica Hagi de pe terenul de fotbal. Nici Briliantul, nici Cristi Chivu nu s-au ridicat vreodata la performanta lui Gica Hagi. Din pacate, fotbalul civilizat este un capitol incheiat in viata sportiva a Romaniei. Manelismul, golanimea si gigibecalismul din fotbalul romanesc de azi nu fac decat sa infunde si mai mult in mocirla acest sport frumos, care in Europa si in lume este exquisite, iar in Romania este jegos si vulgar.