Voi continua drumul amintirilor despre moda mea de ieri si de azi cu anii mei de maturitate. In anii facultatii stilul meu vestimentar a inceput sa prinda mai mult contur. In facultate, mi-aduc aminte, am devenit mai selectiva la capitolul blugi. Nu ma mai incantau toate turcismele si chinezariile care se gaseau pe piata. Am inceput sa cumpar blugi de firma, si preferatele mele din perioada facultatii au fost Lotus, Little Big, Gass. Erau niste branduri foarte populare in a doua jumatate a anilor ’90 cand am fost studenta. Dintre toti blugii pe care i-am purtat in acea perioada, o pereche Little Big au fost preferatii mei, pe care mi i-am luat in anul 3 de facultate. Erau bleu deschis, cu talie joasa (in acea perioada a venit moda blugilor cu talie joasa), si aratam incredibil de sexy in ei. In acelasi timp, au fost cei mai longevivi blugi pe care i-am avut vreodata, caci i-am purtat mai bine de 4 ani si jumatate.
Cand eram in anul 2 de facultate, a fost moda “tractoarelor”. Poate va amintiti de acei pantofi si sandale cu tocuri inalte si groase, si cu talpa groasa. Erau extrem de comozi. Mi-am luat o pereche de sandale “tractoare”, de piele, albe. Erau atat de comozi, incat puteam sa-i port toata ziua prin oras fara sa obosesc, desi aveau tocul inalt de 10cm.
In vara lui ’99 (eram in anul 4 de facultate) l-am cunoscut pe sotul meu. In seara in care l-am cunoscut, am purtat o rochie lunga de vara, vaporoasa, inflorata, pe care mi-o cumparasem cu doar cateva zile inainte. Era noua mea rochie preferata. Sotul meu m-a placut cum aratam in acea rochie, si a inceput sa ma curteze. La scurt timp dupa aceea am inceput sa iesim impreuna, iar acum avem 8 ani de casnicie si un copil de 10 luni. Port acea rochie si acum, dupa 11 ani de cand am cumparat-o; a devenit o rochie vintage pentru mine. Nu m-am indurat sa renunt la ea dupa atatia ani din cauza valorii sentimentale pe care o are pentru mine, caci a jucat un rol nelipsit de importanta in viata mea de cuplu. Si sunt pregatita sa o mai port si de-acum inainte, caci e intr-o stare la fel de buna ca atunci.
In vara lui 2001 Romania a fost invadata de mov. Vedeam o mare de mov peste tot in oras. Toata lumea purta mov. Era atat de mult mov in jurul meu, incat a devenit obositor. Mi-aduc aminte ca am vazut odata o tipa prin oras imbracata in mov din cap pana in picioare: bluza mov, pantaloni trei sferturi mov, poseta mov, sandale mov, si de parca excesul de mov nu era de ajuns, era vopsita in cap mov. Nu mi-a venit sa cred ca vad asa ceva. In vara movului am avut o reactie de respingere la noua tendinta mov si nu mi-am luat nimic mov. Acel stil a fost in mod clar un trend foarte proeminent care ar deveni demodat si depasit odata cu incheierea sezonului. Si am avut dreptate – in sezonul urmator nu s-a mai purtat mov, si ma bucuram ca am fost inteleapta sa nu cheltui bani pe o haina (sau pe mai multe haine) pe care as fi putut sa le port doar de cateva ori; iar dupa aia, daca ar fi fost sa ies cu ele pe strada, as fi aratat demodata si caraghioasa intr-o tinuta out. Invazia movului din 2001 a fost o lectie foarte importanta pentru stilul meu vestimentar, care m-a invatat sa nu-mi cumpar haine uni-sezon, ci sa urmez modele clasice in vestimentatie pe care sa le pot purta mai mult de un sezon.
Tot in 2001 am cunoscut o croitoreasa foarte talentata, la care mi-am facut la comanda mai multe rochii de seara si costume office. Rochiile de seara le-am purtat la nunti, banchete si alte evenimente asemanatoare, iar costumele office le-am purtat la diverse ocazii de zi. Tinutele custom-made aveau 2 mari avantaje pentru mine – unicitatea lor era unul dintre ele, iar un alt avantaj era pretul per total mai mic decat al rochiilor de seara si al costumelor care se gaseau in magazine la vremea respectiva. In acea perioada ma costa mai ieftin sa imi comand o rochie eleganta decat sa o cumpar de la magazin.
In 2003 m-am indragostit de rosu. Sa nu credeti ca purtam rosu din cap pana in picioare, nu. Dar mi-am cumparat multe haine si accesorii rosii – pulovere, bluze, esarfe. Multe dintre ele le am si acum. In acea perioada eram profesor in invatamantul preuniversitar, si o colega de-a mea de la scoala, despre care se stia ca poarta rosu, a remarcat rosul in vestimentatia mea, si intr-un mod neinspirat mi-a dat de inteles ca e geloasa ca port rosu. Am ignorat-o in totalitate, caci mi s-a parut de-a dreptul infantil din partea ei sa se supere pe mine ca am aceleasi preferinte cromatice ca si ea (ca doar nu o imitam, doamne fereste).
Tot in 2005 a fost invazia roz din Romania. La fel ca si cu movul din 2001, toata lumea dintr-o data s-a imbracat in roz. Am avut un deja-vu roz dupa cel mov la 4 ani diferenta. Cand ieseai pe strada, vedeai numai roz in fata ochilor. In speta, s-au purtat foarte mult niste costume roz (sacou si pantaloni) si niste bluze cu volanase roz. S-au mai purtat si pantofi roz, posete roz… Trei colege de-ale mele de cancelarie s-au si grabit sa-si achizitioneze haine roz din noul trend, ca sa fie foarte la moda bineinteles. La festivitatea de incheiere a anului scolar au venit toate trei imbracate la fel, roz din cap pana in picioare. Rozul din 2005 a fost un alt trend uni-sezon, la fel cum s-a intamplat cu movul din 2001. Vazandu-le pe colegele mele purtand roz din cap pana in picioare, ma gandeam oare ce vor face cu aceste tinute in anul urmator, cand rozul va iesi din moda? Le vor purta in continuare, cu riscul ridicolului demodat, sau vor uita de ele? Si mi-am primit raspunsul in anul urmator – nu le-am mai vazut purtand acele costume roz si acele bluze cu volanase roz, lasandu-le probabil sa someze in garderobele lor, dupa ce au cheltuit destul de multi bani pe acele haine uni-sezon. Ca o paranteza, imi aduc aminte ca acele bluze roz cu volanase se vindeau cu 900,000 lei vechi in magazine in acea vara, iar costumele roz au costat si mai mult de atat, bineinteles. In acea vara mi-am cumparat o singura bluza roz, dar un model mult mai simplu decat marea majoritate a bluzelor roz care s-au purtat atunci, astfel incat port si acum acea bluza, datorita faptului ca nu a facut parte din acel trend foarte proeminent din vara lui 2005. In rest am preferat sa nu exagerez cu rozul, ca sa nu ma inec in marea roz care a invadat Romania acum 5 ani.
In vara lui 2005 s-a deschis primul magazin Kenvelo de la mine din oras. Prima oara am fost incantata de noul brand care a venit la noi in urbe, dar in curand am fost demagazita. Majoritatea hainelor Kenvelo nu erau atat de grozave. Multe dintre ele erau chiar urate. Mi-aduc aminte de o colectie Kenvelo care era sub orice critica – nuante spalacite, materiale care se scamoseaza cu usurinta, si alte gogomanii de genul asta. Multe dintre bluzele si topurile din acea colectie aratau mai mult ca niste pijamale decat outfituri cu care sa iesi pe strada. Mi-am luat doar 3 piese de la Kenvelo (un top si doua bluze), caci in rest nu mi-a placut nimic in mod deosebit. Modelele de blugi erau in schimb ceva mai atragatoare. M-a tentat sa-mi iau blugi Kenvelo, dar am auzit foarte multe review-uri proaste despre acestia, ca se deterioreaza repede, ca se decoloreaza denimul, asa ca m-am abtinut sa-mi cumpar blugi Kenvelo. Nu mi-am mai cumparat nimic de la Kenvelo de atunci, si nu am devenit un client fidel Kenvelo.
In schimb, un alt magazin din Bacau unde mi-a facut placere sa fac shopping a fost Dacon Emerald. Poate unii dintre voi stiu ca Dacon Emerald este un brand romanesc, din Iasi, care in 2005 avea magazine in 4 orase din tara – Iasi, Bacau, Oradea si Cluj. Nu stiu daca brandul s-a mai extins de atunci si in alte orase din Romania. E un brand de haine elegante, absolut irezistibile. Mi-am luat in acel an o bluza, un costum, un sacou, doua perechi de pantaloni. Colegele mele de serviciu m-au admirat indelungat pentru noile mele tinute Dacon Emerald. Unele din acele haine le port si acum.
In acea perioada aveam deja stilul vestimentar foarte bine definit. Tinutele mele erau elegante sau office, dar si casual atunci cand era cazul. Odata o eleva de-a mea din clasa a 8-a mi-a spus ca (citez) imi admira foarte mult stilul vestimentar, ca dintre toate profesoarele din scoala sunt cea mai stilata si mai asortata, si ca ii place de mine cel mai mult cum ma imbrac.
In 2006 m-am mutat in Canada. In Toronto am descoperit ca moda de aici este foarte diferita de cea din Romania. In primul rand, aici nu vezi doi oameni imbracati la fel. Nu exista fenomenul modelor de turma. Iar in doilea rand, shopping-ul si moda de aici au o cu totul alta dimensiune fata de Romania. Totul e la un nivel mult mai inalt si mult mai classy decat in Romania. In prima perioada petrecuta in Toronto am purtat hainele aduse din Romania (multe din ele mi-au fost admirate), dar cu timpul am inceput sa descopar magazinele si brandurile din Canada.
N-o sa ma opresc prea mult la habiturile mele de moda din ultimii 4 ani petrecuti in Canada, caci le-am descris deja in articolele mele anterioare. Voi mentiona doar cateva detalii.
Spre sfarsitul anului 2006 am inceput sa lucrez in finante, si acest lucru a avut o oarecare influenta asupra garderobei mele. Am inceput sa port zilnic tinute office, prin natura jobului meu. Vizitele la mall s-au indesit pentru a-mi completa garderoba cu tinute adecvate jobului meu.
In 2007 m-am indragostit de alb. Mi-am cumparat foarte multe haine albe in acea vara, “tot tacamul” – sacou cu maneci scurte, fusta, pantaloni, top, camasa, bluza, pantaloni scurti, geanta, pantofi, sandale. Majoritatea dintre aceste haine le port si acum. Albul face parte din clasic, si va fi oricand in trend pe timp de vara.
Tot in 2007 am facut o pasiune pentru bolerouri, si de atunci mi-am cumparat foarte multe, in diferite modele si culori. Am descoperit un vintage boutique downtown Toronto de unde mi-am cumparat cele mai multe dintre bolerouri. Le gasesc o inventie geniala – pot fi asortate in foarte multe feluri, si de asemenea pot avea un rol de accessoriu – cu un bolero poti schimba o tinuta in totalitate.
In 2008 am inceput sa practic shopping-ul online. Inca nu am curajul sa cumpar haine online de teama sa nu nimeresc masurile potrivite, dar am cumparat pana acum fara sa ezit costume de baie, lenjerie, posete, bijuterii, pantofi, cadouri, filme, carti, si altele. Si mai ales, de cand sunt in concediu de maternitate si am grija de copil, nu mai am timp sa merg la mall-uri la fel ca inainte, asa ca shopping-ul online a devenit o alternativa foarte buna pentru mine.
Iar in 2010 am inceput sa scriu despre toate acestea.