Azi a fost o alta zi fierbinte in Toronto, iar vremea caniculara de la noi persista de cateva saptamani. Dupa-amiaza asta eu si familia mea, impreuna cu un prieten care ne-a facut azi o vizita, am iesit la piscina noastra “locala” (o piscina deschisa), din complexul de case unde locuim.
Este prima noastra balaceala la piscina complexului nostru. Unul din motivele pentru care nu am mai venit pana acum la piscina este faptul ca locuim in acest complex de relativ putin timp – din august trecut. Vara trecuta fiind deja pe sfarsite atunci cand ne-am mutat aici, nu ne mai ardea a piscina; si din cate imi aduc aminte, nici nu mai era atat de cald la sfarsitul lui august pentru a ne petrece timpul liber la o piscina deschisa. Vara aceasta in schimb, desi a fost cald mai tot timpul si mi-as fi dorit sa stam mai mult pe la piscina, nu am avut prea mult timp liber.
Un alt motiv pentru care am ezitat sa mergem pana acum la piscina noastra a fost faptul ca toti copiii din cartier se balacesc acolo toata ziua, si nu ma atragea ideea sa stau acolo laolalta cu toti pustanii. In afara de asta, exista o limita a numarului persoanelor care pot sta in piscina la orice moment dat – 25, si mai tot timpul era multa lume acolo, copii si parinti, incat supraveghetorul piscinei nici nu ne-ar fi lasat sa intram daca vroiam sa mergem.
Ei bine, azi ne-am hotarat sa mergem. Era 4.55pm cand am venit la piscina, si supraveghetorul piscinei ne-a spus ca nu ne poate lasa inauntru, pentru ca inchide la 5 pentru o ora de pauza si va reveni la 6, iar toti cei care erau deja acolo trebuiau sa iasa din piscina in 5 minute. Oh, ce dezamagire. M-am gandit si eu odata in vara asta sa merg la piscina, si nu am voie atunci cand vreau. Ne-am intors in casa usor indispusi, dar am revenit la 6. Din fericire, nu era multa lume, doar vreo 3 persoane, apa inca era calduta, si chiar ne-a facut placere sa stam in apa.
Pentru bebe meu Alex a fost prima lui experienta la piscina, bineinteles, si i-a facut o placere maxima. Cand am intrat cu el in brate in apa prima oara, avea o frica instinctiva de necunoscut si ma tinea strans de gat; dar pe urma chiar a inceput sa ii placa – radea cu gura pana la urechi si plescaia din maini si picioare nevoie mare. Am stat cam o ora, dupa care ne-am intors in casa.
Am avut piscina si la locuinta noastra precedenta. Inainte sa ne mutam la actuala noastra adresa, am locuit timp de cativa ani intr-un bloc cu 18 etaje care printre alte facilitati avea si piscina inchisa. Si acolo se intampla cam acelasi lucru – copiii toata ziua buna ziua la piscina. Si cum nu-mi facea placere sa ma balacesc acolo laolalta cu toti pustanii blocului, nu mi-am facut obiceiul sa merg la piscina. In anii cat am locuit in acel bloc, am mers la piscina o singura data – la un inceput de septembrie, intr-o marti, cand eram insarcinata in ultima luna cu Alex. Eram deja in concediu de maternitate, mai aveam 2 zile pana la data nasterii, si am mers la piscina blocului pe la ora pranzului, cand toti adultii erau la serviciu si toti copiii la scoala. Am avut piscina in acea zi doar pentru mine, nu m-a deranjat nimeni, si am stat acolo cateva ore. A doua zi dimineata am intrat in travaliu, si 24 ore mai tarziu l-am nascut pe Alex. De multe ori dupa aceea ma gandeam daca nu cumva faptul ca am stat multe ore in apa mi-a declansat travaliul… E doar o speculatie bineinteles, dar nici imposibil nu este.
Dar piscina mea preferata a fost cea de la prima noastra locuinta din Canada (un bloc cu 22 etaje) – mare, faina si neaglomerata. La acea piscina am mers cel mai des. Puteam sa merg in timpul zilei cand toata lumea era la serviciu sau la scoala, si nu era nimeni niciodata acolo cu care sa ma bruiez. Uneori mergeam la piscina in timp ce spalam rufele la spalatorie. Ciclurile la masinile de spalat si uscat de la spalatoria blocului durau cam o ora si jumatate in total, si in acest interval de multe ori preferam sa merg la piscina.
Maine se anunta iarasi o zi calda, si ne-am gandit sa mergem din nou la piscina.