Tocmai mi s-a incheiat concediul de maternitate, si copilul meu va implini un an in cateva zile. La inceputul acestei saptamani m-am intors la birou, si de luni dimineata incoace am revenit in lumea finantelor in care am lucrat pana acum un an – fonduri de investitii, actiuni, asigurari, software-uri financiare. Am revenit la calculatorul meu de la birou, care ma astepta cu vechile mele parole de programe financiare pe care a trebuit sa le recuperez una cate una. Am revenit la clientii biroului nostru care ne asalteaza cu cereri la fel ca inainte sa plec in concediul meu de maternitate.
Lucrez in finante de 4 ani, si m-am indragostit de aceasta meserie din prima zi cand am inceput sa o practic. Am avut 3 joburi in finante in Toronto pana acum, si pe fiecare dintre ele le-am facut cu pasiune. De multe ori ma gandeam ca am norocul sa practic o meserie care imi place cu adevarat, care nu ma plictiseste, care nu ma face sa ma urc pe pereti de frustrare sau alte sentimente negative in fiecare zi de la 9 la 5. Citeam de curand un articol al Simonei Catrina despre placerea de a-ti face meseria, si la sfarsit Simona le intreba pe cititoarele ei daca isi iubesc meseria pe care au ales-o sau in care au aterizat cu sau fara voia lor. Citind articolul Simonei, mi-am dat seama ca si eu de multe ori m-am gandit la acest aspect – cat de usoara iti poate fi viata daca faci o meserie pe care o iubesti si pe care o practici din pasiune, si nu doar din nevoia de a-ti asigura echilibrul financiar si de a-ti procura painea de toate zilele, o meserie pe care altfel n-ai face-o daca ai avea aceasta optiune.
Dar in timpul anului meu de concediu de maternitate am inceput sa scriu, si pe masura trecerii timpului am descoperit ca imi place sa fac acest lucru si mai mult decat imi placea sa fac finante inainte de nasterea copilului meu. Timp de 6 luni am fost scriitor full-time, pe langa mama full-time, si fiecare articol pe care care il publicam pe blog sau pe celelate publicatii online pentru care scriu ma facea sa iubesc aceasta meserie (pe care unii ar putea-o considera “exotica”, sau “boema”, sau “prea artistica”) in fiecare zi tot mai mult. Daca acum un an imi spunea cineva ca voi ajunge sa fac ceva care sa imi placa mai mult decat finantele, nu il credeam. Dar s-a intamplat. Am descoperit ca imi place sa scriu chiar mai mult decat imi place sa fac finante.
Pe masura ce se apropia ziua in care trebuia sa mi se incheie concediul de maternitate si sa revin la birou, aveam emotii cand ma gandeam oare cum o sa ma readaptez la locul meu de munca pe care il iubeam odinioara atat de mult, caci acum exista si altceva in viata mea care imi produce o satisfactie si mai mare. Ma gandeam oare nu o sa ajung sa-mi urasc jobul financiar, acum ca am descoperit ca imi place atat de mult sa scriu? Singurul lucru care ma facea sa nu intru in panica era speranta ca placerea de a face jobul meu financiar imi va reveni, si va continua sa-mi placa la fel de mult cum imi placea inainte.
Si iata-ma ofiter financiar full-time din nou, de o saptamana. Si ce sa spun, pot sa ma laud cu vesti bune. Intuitia mea s-a dovedit a fi corecta. Dupa 5 zile petrecute la biroul de consulanta financiara unde lucrez, ma declar multumita. Placerea de a face acest job, la care ma gandeam daca o sa-mi reapara sau nu, mi-a revenit. Am reintrat in stilul de munca de alta data de la biroul nostru, si m-am reobisnuit deja cu cerintele sefului meu si cu ritmul in care se lucreaza in finantele din Toronto. Nu ma plictisesc la birou, nu ma uit la ceas din 5 in 5 minute, nu imi vine sa urc pe pereti de necaz, caci sunt ocupata, fac ceva ce imi place si nu mai simt cum zboara timpul. Mi-am gasit echilibrul atat de necesar intre jobul meu full-time in finante si cel part-time de scriitoare (caci acum nu mai am privilegiul de a fi scriitoare full-time, cum mi-a permis concediul meu de maternitate). Daca va veni vreodata ziua in care sa pot trai doar din scris, am sa renunt fara regrete la orice alta activitate profesionala. Dar deocamdata nu imi permit acest lux, asa ca imi pastrez “jobul clasic 9-5”, si timpul liber il dedic scrisului. Partea buna este ca o fac nu doar din nevoie, dar si din placere.
Mi-am scos din garderoba “moda de birou” pe care am purtat-o pana acum un an – tinute office, costume, sacouri, fuste drepte, pantaloni la dunga, pantofi cu toc. Este un alt lucru care imi place la jobul meu – tinuta obligatorie de la mine de la birou nu e deloc obligatorie pentru mine, ci una pe care o adopt cu placere, un motiv in minus sa fiu nemultumita ca lucrez in finante.